La data de 21 iunie 1996 la cererea corpului profesoral prin Ordinul nr. 6440 al Ministerului Învăţământului se hotăreşte revenirea la statutul de liceu teoretic cu denumirea stabilită de acelaşi grup profesoral de Liceul Teoretic "Dimitrie Cantemir".

Numele liceului a fost dat în amintirea marelui erudit, ilustru cărturar şi voievod moldovean ce a trăit între anii 1673-1723.

În realitate el făcea parte dintr-o familie modestă. Numele de Cantemir nu era nume de familie. Tatăl lui Constantin Cantemir i-a dat fiului său numele de Cantemir în amintirea unei vestite şi temute căpetenii, Cantemir, celebru oştean tătar, de la începutul veacului al XVII-lea, împotriva căruia luptaseră codrenii din Fălciu. Când a ajuns domnitor şi-a luat nume nou, Constantin, socotindu-l mai potrivit, pentru un domn moldovean, decât Cantemir.

După acte, familia sa este din satul Siliştea de pe malul Elanului, în ţinutul Fălciu, sat astăzi dispărut. Este o familie modestă, fapt ce explică lipsa de carte a lui Constantin Cantemir. Tot din această cauză tânărul Constantin Cantemir s-a tocmit mercenar în armata poloneză.

După ce se distinge în lupte în armata poloneză, pe timpul craiului Jan Cazimir, vine pentru un timp în Moldova şi apoi trece în Ţara Românească, în timpul domniei lui Grigore Ghica, unde se căsătoreşte cu Anastasia, nepoata domnitorului. E numit ceauş spătăresc, slujbă militară.

Trece în Moldova în timpul lui Istrate Dabija. Se căsătoreşte cu Ana Bantaş care era rudă cu doamna Nastasia, soţia lui Duca-Vodă, domnitorul de atunci. Ana Bantaş moare în anul 1678. Cu ea i-a avut pe cei doi fii: Antioh şi Dimitrie.

În Moldova este bine văzut, dându-i-se ranguri boiereşti. În anul 1693 ajunsese stăpîn pe 11 sate. Nu avea o avere foarte mare în comparaţie cu boierii acelor timpuri.

La 15 iunie 1685 ajunge domnitor în Moldova cu ajutorul lui Şerban Cantacuzino. Este pus de către marii boieri pentru a le apăra interesele, dar a apărat tot timpul interesele micii boierimi din care făcea parte.

După moartea sa, la 13 martie 1693, celor doi fii nu le rămâne o avere foarte mare, doar vreo 10-15 pungi de bani, după spusele lui Ion Neculce. Aceasta dovedeşte că a trăit modest.

În timpul vieţii Constatin Cantemir a fost preocupat de educaţia fiilor săi, îndeosebi a lui Dimitrie Cantemir aducându-l pe ilustrul învăţat Ieremia Cacavela care a studiat în Germania în tinereţe.

Cantemir tânăr (portret identificat de Nicolae Iorga

La moartea tatălui său, Dimitrie Cantemir este ales Domn al Moldovei, însă turcii nu-l recunosc şi datorită uneltirilor lui Brâncoveanu care îl ajuta pe ginerele său Constantin Duca să fie numit domn. Dimitrie Cantemir se întoarce la studii la Constantinopol.

În 1695 după mazilirea lui Constantin Duca, Antioh Cantemir ocupă tronul Moldovei. Astfel Dimitrie Cantemir devenit capuchehaie, un fel de ambasador la Constantinopol sprijină ascensiunea fratelui său, urmărind ocuparea tronului Ţării Româneşti.

În 1700 Antioh Cantemir face o reformă fiscală. Se substituie dărilor de până atunci sistemul sumei globale, plătibilă în 4 rate. La 14 septembrie Antioh Cantemir este înlocuit de Constatin Duca. Dimitrie Cantemir cu familia, două fete şi patru băieţi, se stabileşte la Istambul, în casa construită conform planurilor sale.

Scrie o lucrare teologică în limba latină: "Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago" ("Imaginea de nezugrăvit a ştiinţei sacre").

În 1701 Dimitrie Cantemir, aflat la Instambul, redactează două lucrări de mare importanţă: "Compendiolum universae logices institutionis" ("Mic compendiu al bazelor logicii") şi Ioannis Baptistae van Helmont, Physices universalis doctrina" ("Doctrina fizicii universale a lui J. B. Helmont"). Frecventează cercurile diplomatice unde are ocazia să stabilească legături de prietenie cu diferiţi oameni politici şi cărturari ai epocii: ambasadorul Franţei: Charles d’Argental Marquis de Ferriol, ambasadorul Rusiei: contele Tolstoi, ambasadorul Angliei: Lord William Paget şi alţii.

În 1705 Dimitrie Cantemir termină de redactat "Istoria ieroglifică”. La 12 februarie Antioh redobândeşte tronul. În acelaşi an începe activitatea Academiei domneşti de la Iaşi, întemeiată de Antioh Cantemir drept instituţie de învăţământ superior.

În iulie 1707, pe când se afla la Tighina şi supraveghea lucrările la cetate, este înlăturat de la domnie.

            

                                      Cantemir ca domn al Moldovei

Doamna Casandra, prim soţie a lui

Dimitrie Cantemir, însoţit de un grup de slujitori credincioşi, printre care şi Ioan Neculce, se retrage, sub protecţia ţarului, cu oştile ruseşti, în Rusia. Împreună cu întreaga sa familie, primeşte o serie de proprietăţi în preajma Harkovului.

În anul 1713 Dimitrie Cantemir se instalează la Moscova. Pe 11 mai moare Casandra, soţia lui Dimitrie Cantemir.

În 1716 cărturarul moldovean Dimitrie Cantemir scrie “Descriptio Moldavie” (“Descrierea Moldovei”) la cererea Academiei din Berlin, “Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae” (“Istoria creşterii şi descreşterii curţii otomane”).

În 1717 începe să redacteze "Historia Moldo-Vlachica", devenită mai târziu "Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor", sinteză menită să demonstreze originea romană, continuitatea şi unitatea poporului român.